DOS dosuri s. n. (In opozitzie cu fatza) 1. Partea de dindarat a unui obiect. Dosul cartzii. Dosul foii. ▭ SHtia sa faca shi socoteli shi sa le insemne cu carbune pe dosul ushii. SADOVEANU Z. C. 312. ◊ Loc. prep. (Construit cu genitivul) In dosul = in spatele indaratul dinapoia. Bibescu simtzi pashi moi in dosul ushii. SADOVEANU P. M. 58. Au ieshit in dosul casei. GALACTION O. I 78. SHtiam k e in dosul storului. IBRAILEANU A. 145. Din dosul = din spatele dindaratul de dinapoia. Nucule din dosul casei Tot al meu shiaici shiaiurea: Ziuan vint itzi vad doinirea Noaptea tzio ascult. COSHBUC P. II 275. Un dushman de lup... tragea cu urechea la paretele din dosul casei. CREANGA P. 21. ◊ Loc. adv. Deandoasele sau deandoaselea pe deandoasele sau pe deandoaselea = a) altfel de cum trebuie de cum e firesc de cum teai ashtepta; anapoda pe dos. Tot ce facea i ieshea deandoasele. ISPIRESCU U. 108; b) intors invers. Meshterul Dinca binagiul mia facuto; a tencuit zidul de la poarta shi mia batut numarul 6 dandoasele. CARAGIALE O. I 84; c) cu spatele inainte deandaratele. Dutzu se departa... mai mult deandoaselea oprinduse mereu. SLAVICI O. I 369. ♦ (In opozitzie cu fatzada) Partea de dinapoi a unei case sau a unei curtzi. Nu se dusese la el pe ulitza ci prin dosurile curtzilor. DUMITRIU N. 180. Fiecare pamintean... punea sa i se cladeasca... casa dupa fantazia momentului avind chiar o deosebita placere sa intoarca dosul ori coasta catre altzii. SADOVEANU Z. C. 79. ◊ Loc. adv. (In opozitzie cu in fatza inainte) In dos = in partea de dinapoi a casei; in spate. Unui vechi trup de cladire patrat shi cu un singur rind i se innadise mai tirziu in dos piezish o coada deshirata shi ingusta cu doua caturi. M. I. CARAGIALE C. 127. Cine taie lemnen dos? SHEZ. I 238. Prin dos = prin intrarea din spate a unei case. Vina baditzo prin dos Cai portitza de rogoz: Cum pui mina pica jos. HODOSH P. P. 43. ◊ Loc. adj. Din dos = care este situat indaratul in spatele casei. FatFrumos ieshi din casa shi intra in gradina din dos. POPESCU B. II 10. Am fugit pe usha din dos shi am dat pin gradina k sa scap de dascal. ALECSANDRI T. I 184. ◊ Expr. A scapa pe (sau prin) usha din dos = a scapa (dintro incurcatura) cu mare greutate cu rushine. A intra pe (sau prin) usha din dos = a ocupa o slujba un post etc. sau a inainta in ierarhia functzionareasca prin protectzie nu pe cale ierarhica. 2. (Fiind vorba de partea de dinapoi a corpului omenesc; numai in locutziuni shi expresii) Loc. adv. (In opozitzie cu in fatza) In dos = in spate pe ascuns. Unul in dos teanjurat. In lipsa mea putea sa ma shi bata. PANN P. V. I 169. ◊ Expr. A da dos (la fatza) sau a da dosul (sau dosurile) sau a pune dos la fuga = a fugi a o lua la sanatoasa a o shterge; a se retrage a disparea. Ba tu ai sai ingropi pe aishtia... Ce dracu? De trei zile bade Gheorghe dai dosurile. CAMILAR N. I 444. Chiorul... a incercat sa deie dos la fatza. SADOVEANU D. P. 160. Tu cautzi sa dai dosul imi pare?... Vrei sa fugi? MACEDONSKI O. II 83. Manean scari sentzepenea Dos la fuga shi punea. ALECSANDRI P. P. 73. (Exclamativ) Dos la fatza! = iao la fuga! shtergeo! Mam dus... Sa ne videm cu bine Mandica! Pe unde sa ies k sa nu mantilnesc cu el? Ha! pe fereasta... Dos la fatza. ALECSANDRI T. I 317. A intoarce (cuiva) dosul = a se departa (de cineva) a rupe relatziile (cu cineva) a ocoli (pe cineva) a intoarce (cuiva) spatele. ♦ SHezut fund. Doctorul avea obiceiul sai plesneasca [pe copii] ushor din mers cu virful bastonului la dos. BART E. 339. ◊ Expr. A se scula cu dosul in sus = a fi ursuz shi indispus (fara motiv). 3. (Urmat de determinari care indica un organ sau o parte a trupului) Dosul miinii (sau palmei) = partea de din afara a miinii. Plingea molcom; din cind in cind ishi shtergea nasul cu dosul palmei shi ofta pomenind shoptit numele lui Vasile. GALAN Z. R. 42. Facu semn cu dosul minii sa fie lasat singur. SADOVEANU Z. C. 243. Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. Faci pe dosul limbei nishte beshicutze. SHEZ. II 191. 4. Partea mai putzin aratoasa (neimpodobita) a unui obiect. Dosul stofei. Dosul covorului. ♦ Partea de dinauntru neexpusa vederii (a unei haine). Dosul paltonului. ◊ Pe dos = a) (loc. adv. in legatura cu obiecte de imbracaminte) cu partea de dinauntru in afara. [Era] imbracat la intimplare cu haina pe dos. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 56. Era Mane cel spatos Cu cojoc mare mitzos Cu cojoc intors pe dos. ALECSANDRI P. P. 73; b) (loc. adv. fig.) altfel (decit in realitate) deandoaselea. Toate le vad pe dos... Iaca matushica se da dea tumba ha ha ha! ALECSANDRI T. I 223; c) (loc. adj. fig. despre oameni) cu purtari nefireshti; sucit ciudat bizar. Iata k sint shi oameni pe dos. IONESCURION C. 37. ◊ Expr. Intors pe dos = necajit suparat indispus. Mai intors pe dos decit inseshi buzunarele sale intra dimineatza acasa. M. I. CARAGIALE C. 142. A intoarce (pe cineva) pe dos = a tulbura a indispune (pe cineva). Dragostea asta tea cam intors pe dos. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 162. 5. (Popular) Loc unde nu bate soarele; loc ferit ascuns adapostit. Bate vintul il lashi sa bata shi te dai intrun dos. SADOVEANU P. M. 180. Varsa lacrimi pe cind luna Rasarea de dupaun dos. COSHBUC P. II 214. Soare a umblat SHi a cautat Toate vaile Toate luncile Toate dealurile SHi dosurile. PASCULESCU L. P. 182. Forme gramaticale: (in loc. adv.) deandoasele deandoaselea.