DOS dosuri s. n. 1. Partea de dindarat a unui obiect a unei constructzii a unei curtzi a unei fiintze etc. ◊ Loc. adv. Deandoasele(a) sau pe deandoasele(a) = altfel de cum trebuie de cum e firesc anapoda; intors invers; cu spatele inainte deandaratele(a); Cu dosul in sus = invers de cum e normal de cum trebuie; in mare dezordine. In dos = in lipsa in absentza fara sa fie de fatza. ◊ Expr. A scapa pe (sau prin) usha din dos = a scapa cu mare greutate (shi pe cai necinstite) dintro incurcatura. A intra pe (sau prin) usha din dos = a obtzine o favoare (pe cai necinstite prin protectzie). A da dos (la fatza) sau a da dosul = a se retrage; a fugi a o shterge. A intoarce (cuiva) dosul = a se intoarce cu spatele la cineva in semn de suparare; a rupe relatziile de prietenie (cu cineva). In dosul lucrurilor = dincolo de aparentze. ♦ SHezut fund fese. ◊ Expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul in sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fara motiv). 2. (In sintagmele) Dosul mainii (sau palmei labei) = partea din afara a mainii (sau a palmei a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai putzin aratoasa (neimpodobita shi neexpusa vederii) a unui obiect. ♦ Spec. Partea de dinauntru a unei haine. ◊ Pe dos = a) loc. adv. (in legatura cu obiecte de imbracaminte) cu partea de dinauntru in afara; b) loc. adv. altfel de cum trebuie de cum e firesc; c) loc. adj. (fig. despre oameni) sucit ciudat bizar. 4. (Pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit ascuns adapostit. Lat. pop. dossum (= dorsum).