dos (dósuri) s. n. 1. Spate spinare. 2. Verso spate partea opusa. 3. Cotor de carte. 4. Partea de dinapoi. Istr. dos. Lat. popular dossum in loc de dorsum (Cihac I 81; Pushcariu 546; CandreaDens. 507; REW 2755); cf. it. dosso prov. fr. dos sp. port. dorso. Der. dosi vb. (a pune la o parte; a ascunde; a fura; a fugi a scapa); dositor adj. (care doseshte); dosnic adj. (retras izolat indepartat); indosi vb. (Mold. a ascunde); doshtina s. f. (panta versant) poate prin incrucishare cu sb. dolina „caldare”; pidosnic adj. (Mold. incapatzinat; s. n. planta Cerinthe minor). Der. neol. dosar s. n. din fr. dossier; andosa vb. din fr. endosser.