DOMNÍ domnesc vb. IV. Intranz. 1. A fi domn (3) a stapini k domn. Spirit ratacit este el insushi Carol I care de douazeci shi doi de ani de cind domneshte in TZara Romineasca nu a gindit decit sa se imbogatzeasca shi pentru aceasta a dat mina sloboda clasei stapinitoare k sa saraceasca poporul. LIT. ANTIMONARHICA 138. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limba Ce cua turmelor pashune a ei patrie sho schimba La pamint dormea tzinindushi capatii mina cea dreapta. EMINESCU O. I 142. [Domnul] zicind k domneshte din mila lui dumnezeu se unea shi el cu boierii de jefuia shi tiraniza shi robea pe bietul popor. BALCESCU O. I 351. ♦ Fig. (Despre fenomene aspecte sufleteshti sau fizice adesea despre notziuni abstracte) A fi stapinitor a stapini. O mare pace domneshte in mijlocul acestei lumi. BOGZA C. O. 243. Anarhia domnea in toate shi lesnirea de a da cu pistolul in oameni devenise la moda astfel k ucisul fiind totdeauna presupus k sar fi impushcat la vinatoare ucigashul raminea nepedepsit. GHICA S. A. 67. Linishtea domnea pretutindeni. NEGRUZZI S. I 57. 2. Fig. (Despre o inaltzime o cladire etc.) A avea o pozitzie dominanta a domina (2). Castelul in ruine domneshte peste vale. MACEDONSKI O. I 23. Precum o sentinela pe dealul departat Domneshte minastirea. ALEXANDRESCU P. 148.