DOM, domuri, s. n. 1. Clădire monumentală, catedrală impunătoare; (prin restricție) cupolă care se înalță deasupra unei clădiri monumentale. Domul Invalizilor. Domul din Colonia. ▭ La dreapta... Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. Palate, temple, domuri sfidătoare, Din brațul nopții prind a se desface. NECULUȚĂ, Ț. D. 17. Fantastic pare-a crește bătrînul alb și blînd; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă. EMINESCU, O. I 94. 2. Structură geologică în formă de boltă circulară sau aproape eliptică. 3. (Tehn.) Recipient montat la partea superioară a corpului unei căldări de abur orizontale. – Variantă: dómă, dome (MACEDONSKI, O. II 155, EMINESCU, O. I 50), s. f.