DÓLIU doliuri s. n. Jale adinca pricinuita de moartea cuiva sau de o mare nenorocire obshteasca; atitudine plina de tristetze sobra retzinuta a unei persoane careia ia murit cineva. Pastrase raposatei... o jale lunga shi un doliu neprihanit. GALACTION O. I. 111. Doliul ce se exala de peatitea mari morminte... Umple sufletele noastre dentuneric shi mihnire. VLAHUTZA O. A. 67. ◊ Zi de doliu = zi care aminteshte un eveniment dureros. 10 mai [1866] zi de doliu tu vei ramine de aci inainte pentru muncitorimea din Rominia: cea mai dureroasa shi nesuferita sarbatoare natzionala. LIT. ANTIMONARHICA 172. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine culori etc.) care se foloseshte sau se poarta in semn de jale la moartea shi dupa moartea unei rude apropiate sau a unei persoane insemnate. Floarea din aceasta cimpie trebuie sa aiba pata negrului de doliu. SAHIA N. 18. Au sa poarte funde de doliu in par dupa mine. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 145. ◊ Loc. adv. In doliu = (imbracat) in haine negre. Parea k ma aflam intrun mare salon imbracat in doliu. NEGRUZZI S. I 60.