DOJENIRE s. 1. certare mustrare (pop.) sfadire. (~ cuiva.) 2. admonestare cearta certare dojana imputare morala mustrare observatzie reprosh (pop. shi fam.) beshteleala mushtruluiala ocara (inv. shi reg.) infruntare probozeala (reg.) probaza probozenie (prin Mold.) banat (Mold.) shmotru (inv.) dascalie imputaciune invatzatura preobrazitura probozire rapshte remonstrare zabrac (fam. fig.) sapuneala scuturatura. (~ care a primito la cumintzit.)