DOINÍ doinesc vb. IV. Intranz. A cinta doine (din gura din fluier din frunza etc.). Doinind din frunza vesel pe potica Se ducen sus prin alunish haiducul. IOSIF P. 31. SHacel regeal poeziei vecinic tinar shi ferice Ce din frunze itzi doineshte ce cu fluierul itzi zice. EMINESCU O. I 32. ◊ Fig. Iar vintul doineshte prin grine. COSHBUC P. II 23. ◊ Tranz. Se tot duc pe drum pietros Noua mineri in sus la munte SHii unul care mergen frunte Doinind un cintec mladios. DESHLIU M. 20. Flacaul incepu sa doineasca subtzire stins un cintec din razboi. DUMITRIU N. 238. (Fig.) In vaduri ape repezi curg SHi vuiet dau in cale Iar plopi in umedul amurg Doinesc eterna jale. COSHBUC P. I 191. (Cu complement intern) Cintaretzilor din mai Dulce va doini din nai Multe doine mierla. COSHBUC P. I 301. Pronuntzat: doi. Varianta: (popular) doiná (PASCULESCU L. P. 236) vb. I.