Definitzia cu ID-ul 444639:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dói (óua) num. Numar intre unu shi trei. Mr. doi dao megl. doi doua istr. doi do. Lat. dui f. duae (Pushcariu 540; CandreaDens. 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui piem. doui duoe) prov. dui duas fr. deux cat. sp. dos port. dous duas. Der. al doilea num.; douazeci num.; doime s. f. (jumatate); indoi vb. (a duplica; a dubla; a indoi; a se indoi; a oscila); indoiala s. f. (nesigurantza; oscilatzie); indoielnic adj. (nesigur; incert); indointza s. f. (inv. indoiala); indoios adj. (nesigur); neindoios adj. (sigur cert); indoit adj. (de doua ori mai mult; dublu; indoit; oscilant nesigur); indoiciune s. f. (inv. indoiala); indoitura s. f. (incovoiere; cotitura); desdoi vb. (a desfashura a intinde); adaurat adj. (Banat nou recent) de la adaoara < a doua oara.