dogori (resc ít) vb. A incalzi a praji a pirjoli. Mr. dugurescu dugurire. Sl. gorĕti „a arde” cu pref. exhaustiv do (Miklosich Lexicon 138; Cihac II 97; Pascu Suf. 52; Conev 99) cf. bg. dogorĭam dogorĭavam sb. dogoreti „a arde complet”. Conjugarea oscileaza intre formele dogori shi dogori. Der. dogor s. n. (foc centru de caldura) deverbal; dogoare s. f. (ardoare usturime arsura); dogoreala s. f. (arsura); dogorita s. f. (bashica produsa de o arsura); dogoritor adj. (fierbinte arzator).