DOGÍ dogesc vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la vase facute din doage) A desface a sparge (risipind doagele). Slujitorii... dogira butzile imprashtiara miere peste toata fatza acelei cimpii. POPESCU B. I 6. ◊ (Metaforic) Luara pe baba de par shio izbira cu capul de paretzi pina il dogira. CREANGA P. 13. ◊ Refl. Putina sa dogit. 2. Refl. Fig. (Despre voce) A ragushi a slabi a se hodorogi.