DIZOLVÁ dizólv vb. I. Tranz. 1. A dispersa molecular o substantza solida lichida sau gazoasa in alta substantza (adesea lichida) obtzininduse astfel o solutzie. Tinctura de iod se prepara dizolvind iodul in alcool. ◊ Refl. Sulfatul de magneziu se dizolva in apa. 2. (Cu privire la o societate la o adunare etc.) A face sashi inceteze activitatea sa nu mai functzioneze. Sa dizolvam Camera. ALECSANDRI T. 1735.