Divan n. od. 1. consiliu domnesc shi sala unde se tzinea (la Turci shi la Romani): inaltul Divan; 2. curte de justitzie tribunal suprem prezidat de insush Domnitorul: alergatzi indata la Divan... judecatorii s’au adunat AL; fig. Divanul lumii (titlul unei opere etice a lui Cantemir); 3. adunare deliberanta: Divanul adhoc (V. adhoc); 4. (ironic) judecata proces: satzi fac divan pe spinare shi sa te calc in picioare AL. [Turc. DIVAN]. ║ adv. a sta divan a se tzinea intr’o atitudine respectuoasa shi solemna (k la Divan): cand incepe sa cante tot satul i sta divan PANN.