* diván n. pl. urĭ shi e (turc. [d. pers.] divan de unde shi ngr. diváni scris ntiváni). Pat de lemn lung inshirat pe linga paretzĭ. Sala de consiliŭ shi consiliu sultanuluĭ. Sala de consiliŭ shi consiliu domnuluĭ la Romanĭ in timpu Fanariotzilor (Acest consiliŭ era shĭ tribunal suprem). Culegere de poeziĭ orientale: divanu luĭ Hafiz. Divanu judecatoresc curtea de apel dupa anu 1831. Divanu domnesc curtea de casatziune dupa 1831 Divanu ad hoc (orĭ special) adunarile natzionale constituite in Bucureshti shi Iashi la 1857 k sa arate Eŭropeĭ dorintzele poporuluĭ. Fam. Rar. A sta la (saŭ de) divan a sta la taĭfas a sta de vorba. A sta divan a asculta atent.