DIVÁN divane s. n. I. Canapea fara spatar care se poate shedea sau dormi. II. 1. (In Imperiul Otoman) Consiliu cu atributzii politice administrative shi juridice alcatuit din cei mai inaltzi demnitari; (in tzarile romaneshti) sfat domnesc. ◊ Divan adhoc v. adhoc. ♦ Adunare shedintza a divanului (II 1). ♦ Sala cladire in care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare shi de consfatuire. 2. (Inv.) Judecata proces. ◊ Expr. (Glumetz) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postuma de versuri apartzinand unui poet oriental. [Pl. shi: divánuri] Din tc. divan.