diván (nuri) s. n. 1. Canapea pat turcesc. 2. Consiliu sfat. Mr. divane. Tc. divan (Roesler 591; SHeineanu II 158; Lokotsch 526) din arab. diwān › sp. aduana (Egiulaz 61); cf. ngr. διβάνι ντβάνι bg. sb. divan fr. divan sp. diván. In Principate la inceputul sec. XIX divanul cuprindea: a) Divanul judecatoresc tribunal civil shi contencios; b) Al doilea Departament pentru cauze mai putzin insemnate; c) Departamentul Trebilor straine Afacerile Externe; d) Departamentul Afacerilor criminale tribunal criminal. Der. divani vb. (Trans. Banat a vorbi a sta la taifas; a se sfatui) din sb. divaniti; divanist adj. (care apartzine divanului); divanit adj. (propriu tribunalului). Comp. divanceaush s. m. (shtafeta divanului); divanchiatip s. m. (copistul divanului); divanefendi s. m. (secretarul divanului); divansarai s. n. (palatul divanului) din tc.