DIVAN s. n. (Mold. TZR) 1. Consiliu cu atributzii politice administrative shi juridice; sfat domnesc. A: Vornice dzi celui om sa mai iasa la divan. M. COSTIN. Facu un divan ce sa zice o sfatuire de razboi. VP 55^v; Cf. NECULCE; VP 54^r. B: Iaste obiceai de sa va adunatz deseara in divan shi sa facetzi putzina oratzie inaintea domnului. ANTIM. Sa se fie condica curata pentru cite sa cauta si sa hotarasc la divanul domnii<i> meale. PRAV. COND. (1780). 2. Judecata. A: Giudetzele cu mare dreptate shi socoteala ...shi la multe divanuri catra vornicii cei de gloata dzicea. M. COSTIN; cf. NECULCE; ◊ Fig. Divanul sau gilceava intzeleptului cu lumea sau giudetzul sufletului cu trupul. CANTEMIR DIVANUL. B: Cind veti shadea sa judecatzi la divan. NEAGOE; cf. PRAV. COND. (1780). 3. Sediu al divanului (1 2). A: Divanuri case cerdacuri ...anume de aceasta treaba facute. M. COSTIN. Au stricat intii toate cele vechi: divanurile spataria pana la pamint. PSEUDOMUSTE; cf. NECULCE; GHEORGACHI. B: In divanul cel mare suindusa in scaunul domnesc au shezut. R. GRECEANU. SHii goni pre ei de la divan. NT 1703 111^v; cf. IST. TZR. Etimologie: tc. divan.