divan sn [At: M. COSTIN O. 89 / Pl: ~e ~uri / E: tc divan] 1 (In Imperiul Otoman) Consiliu cu atributzii politice administrative shi juridice alcatuit din cei mai inaltzi demnitari. 2 (In TZarile Romane) Consiliu format din reprezentantzii marii boierimi shi din inaltzi dregatori care luau parte alaturi de domnitor la conducerea tzarii Si: sfat domnesc. 3 (Pex) SHedintza a divanului (2). 4 Sala in care se adunau membrii divanului (2). 5 (Pex) Sediu al divanului (2). 6 (Pgn) Loc de adunare shi de consfatuire. 7 (Pgn) Curte domneasca sau boiereasca. 8 (Inv; ie) A sta ~ A avea o atitudine respectuoasa shi solemna. 9 (Reg) Flecareala. 10 (Jur; inv) Judecata. 11 (Pex; inv) Judecatorie. 12 (Pop; irn; ie) A face (cuiva) ~ pe spinare A bate (pe cineva). 13 (Inv; is) ul cel de pe urma Judecata de apoi. 14 Canapea fara spatar de obicei mai lata shi putzin ridicata de la pamant care se poate shedea sau dormi. 15 (Fam; fig; ie) A se sui pe ~ A se obraznici. 16 (Ivr) Banc de lucru pentru cizmar Si: bedreag. 17 (Reg) Tejgheaua tamplarului. 18 Culegere postuma de versuri apartzinand unui poet oriental. 19 (Pex) Culegere de poezii care imita poeziile orientale.