DISTÍNGE distíng vb. III. 1. Tranz. shi refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trasaturi specifice. 2. Refl. A se remarca a ieshi in evidentza prin meritele rezultatele realizarile sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distinctzie un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede lamurit; a observa. Din fr. distinguer lat. distinguere.