distínge (distíng distíns) vb. A distinge. Var. (inv.) destinge. Lat. distinguere (sec. XIX). Var. apare din sec. XVII (Dosoftei); este greu de stabilit daca este vorba de un cuvint traditzional sau de un latinism (Tiktin). Der. distinct adj.; distinctzi(un)e s. f.; distinctiv adj.; indistinct adj.