DISTÍNCTZIE distinctzii s. f. 1. (Mai ales in legatura cu verbul «a face») Deosebire diferentza. ◊ Loc. adv. Fara distinctzie. Totzi locuitorii... fara distinctzie vor fi tzinutzi sa se supuna neintirziat fara ezitare. CAMIL PETRESCU T. II 362. 2. Atitudine aleasa finetze elegantza (in infatzishare shi tzinuta). Ce port nobil... Cita simplitate shi atita distinctzie totushi. CAMIL PETRESCU T. III 452. Avea in gest in felul cum clatina capul cu bunavointza cind asculta ce i se spune o distinctzie care... no mai intilnise. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 221. 3. Cinste acordata unei persoane care se remarca printrun merit sau care se evidentziaza intrun anumit domeniu de activitate; p. ext. semn onorific (premiu decoratzie etc.) instituit pentru a recompensa un merit. Marea pretzuire a regimului nostru de democratzie populara pentru munca femeilor sa oglindit in miile de ordine medalii shi distinctzii cu care au fost rasplatite. SCINTEIA 1952 nr. 2508. Baiatul nu la facut de rushine a fost elev stralucit shi a luat diploma cu distinctzie. REBREANU R. I 95. Varianta: distinctziúne (pronuntzat tziu) (GALACTION O. I 132) s. f.