DISPRÓSIU (< fr. {i}; {s} gr. dysprositos „inaccesibil”) s. n. Element chimic (Dy; nr. at. 66 m. at. 16250 p. t. 1.475°C p. f. 2.600°C) din familia lantanoidelor. In combinatzii functzioneaza trivalent. Intra in compozitzia unor aliaje magnetice speciale. A fost descoperit de Lecoq de Boisbaudran in 1886.