DISPRETZ. Subst. Dispretz dispretzuire urgisire (inv. shi pop.) desconsiderare desconsideratzie lipsa de respect (de consideratzie de stima de atentzie); nesocotire ignorare neglijare sfidare desfidere (rar) desfid (inv.); subapreciere subestimare subevaluare depreciere; discreditare discredit (rar) compromitere. Dezaprobare reprobare reprobatziune (rar) blam blamare oprobriu (livr.) condamnare stigmatizare infierare (fig.). Adj. Dispretzuitor de dispretz cu dispretz plin de dispretz depreciativ sfidator. Dispretzuit desconsiderat discreditat subapreciat nerespectat nesocotit depreciat neglijat. Stigmatizat infierat (fig.) damnat (livr.). Reprobabil condamnabil damnabil. Vb. A dispretzui a nu pretzui a nu respecta a nu pune pretz (pe cineva) a desconsidera a sfida a desfide a urgisi (inv. shi pop.) a nesocoti a deprecia a nu lua in seama a nu tzine seama de... a ignora a neglija a trece peste... a trata cu dispretz a subaprecia a subestima a subevalua; a discredita a compromite. A dezaproba a reproba a condamna a blama a stigmatiza a infiera (fig.). Adv. Cu dispretz dispretzuitor. V. antipatie batjocura blestem discreditare dushmanie impolitetze ofensa.