DISPOZITÍV dispozitive s. n. 1. Ansamblu (accesoriu) de piese imobile una fatza de alta care indeplineshte o functzie bine determinata intrun sistem tehnic. Dispozitiv mecanic. Dispozitiv de sigurantza. 2. Dispunerea pe teren a trupelor in vederea unor operatzii militare. Dispozitiv de lupta. 3. (Invechit) Parte a unei legi a unui decret a unei ordonantze sau a unei hotariri judecatoreshti care cuprinde punctele care urmeaza sa fie executate. Aflase oare posibilitate la noi de a se aplica legea observinduse dispozitivul ei? ODOBESCU S. III 345.