DISPOZITÍV dispozitive s. n. 1. Ansamblu de piese legate intre ele intrun anumit fel (de obicei imobil) shi care indeplineshte o functzie bine determinata intrun sistem tehnic. ◊ (Electron.; in sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos intrunul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor in vederea unei actziuni de lupta sau a unei deplasari; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (impreuna cu zona in care se afla). 3. Parte finala a unei hotarari judecatoreshti in care se arata solutzia data litigiului (shi unele dispozitzii accesorii). Din fr. dispositif.