Definitzia cu ID-ul 861105:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DISJÚNGE disjúng vb. III. Tranz. (Jur.) A despartzi doua litigii care fusesera unite spre a le cerceta shi solutziona in mod separat. ♦ P. gener. A separa o chestiune de alta (apartzinand aceluiashi ansamblu). Din lat. disjungere.