DISCURS (< fr. discours; lat. discursus de la discurere a alerga incoace shi incolo) 1 Expunere orala sau in scris a unei teme in fatza unui auditoriu cu scopul de al convinge al emotziona a obtzine adeziunea acestuia in sprijinul tezei dezvoltate de orator. Discursul implica un auditor neunitar ceea ce impune oratorului o adaptare simultana la diferitele categorii de indivizi carora el se adreseaza pentru k discursul sa fie intradevar persuasiv convingator. Dupa specificul lor shi imprejurarile in care sint rostite dupa scopul urmarit discursurile care dupa vechile retorici shi poetice erau inglobate intrun gen literar aparte genul retoric se incadreaza in elocintza politica care cuprinde toate discursurile cu caracter politic k discursurile rostite in parlamente adunari politice mesajele (v.) shefilor de state raspunsurile la mesaje interpelarile cuvintarile in cadrul forurilor natzionale (ex. Marea Adunare Natzionala) sau internatzionale etc; elocintza academica [discursul de receptzie raspuns la discursul de receptzie (v.) discursul de deschidere sau inchidere a unui congres colocviu etc.]; elocintza juridica sau elocintza baroului (rechizitoriul pledoaria concluziile raportul consultatzia (v.); elocintza militara [proclamatziile (v.) conducatorilor ordinele de zi]. Retorica aristotelica shi vechile retorici grupau discursurile in trei genuri: genul demonstrativ genul deliberativ shi genul juridic clasificare perimata insa astazi. Supus unor canoane referitoare la partzilei componente exordiu propozitzie naratziune argumentare sau confirmare respingere peroratzie (v.) canoane ce astazi nu mai au rigiditatea shi caracterul de lege din trecut discursul totushi impune anumite cerintze de fond shi de forma. Cercetarile mai noi in acest domeniu includ shi alte forme de discurs k: discursul literar care implica o reprezentare imaginara a evenimentelor; discursul teatral in care autorul este absent fiecare scena este incredintzata unui personaj iar interventzia autorului apare in decupajul piesei; discursul cinematografic in care este folosit montajul acesta impunind privirii spectacolului o ordine o durata un ritm. Toate contribuie la efectul fundamental al functziei retorice: concentrarea atentziei asupra mesajului. 2 Termen sinonim cu cuvintare sau cuvint. 3 Denumirea unor lucrari scrise in care se trateaza o tema shtiintzifica literara (k Discours sur la méthode de Descartes Discours sur lhistoire universelle de Bossuet).