dísco s. adj. inv. (muz.) Gen de muzica moderna de dans in discoteci ◊ „G. D. steaua cea mai stralucitoare a muzicii interpretative romaneshti tip disco acopera cateva secventze antrenant incantatorii.” Luc. 10 II 79 p. 4. ◊ „Avem nevoie uneori shi de putzin divertisment ritmic shi o doza de muzica disco ne bine dispune oricand.” Sapt. 22 VI 79 p. 7. ◊ „[...] o Samantha feminista cu menajamente ateista suta la suta citita imbracata in trening fiindca «blugii nu mai sunt la moda» dansatoare disco amatoare de Beethoven de Bee Gees de jogging de coafura «afro» shi de expresii «pe radical».” R.l. 6 VII 81 p. 2. ◊ „Topuri separate? Adica de hard reggae disco etc.?” Sapt. 28 IX 84 p. 7; v. shi R.l. 19 IV 79 p. 7 (din engl. fr. disco; BD 1967 DMC 1978; DEXS)