DISCERNAMÍNT s. n. Facultatea de a discerne de a patrunde de a judeca shi a aprecia lucrurile la justa lor valoare. V. alegere selectzionare. O fiintza... capabila de discernamint curajoasa. CAMIL PETRESCU T. II 305. Ar rezulta k Asachi e un novator exagerat k vrea sa introduca cit mai multa cultura apuseana cu putintza fara nici un discernamint. IBRAILEANU SP CR. 45.