DISC discuri s. n. 1. Placa rotunda (in antichitate de piatra sau de metal astazi mai ales de lemn incercuita cu fier shi avind o anumita greutate) care atletzii o arunca in exercitziile shi probele sportive de aruncare la distantza. ◊ Fig. Discul de foc al lunii se inaltza curat pe zarea rasaritului. CAMILAR TEM. 203. Soarele... ajuns in rascrucile cerurilor ishi cumpanea parca neclintit pe albastrul shters al adincurilor discul sau alb de lumina topita. HOGASH M. N. 172. Codrul pare tot mai mare parca vine mai aproape Dimpreuna cu al lunei disc stapinitor de ape. EMINESCU O. I 154. 2. Orice obiect de forma rotunda shi plata. In fabrica de parafina mina ingheatza pe sloiul discurilor de fier. C. PETRESCU A. 464. ◊ Plug cu disc = plug de obicei cu tractziune mecanica a carui parte taietoare rotunda shi plata taie shi rastoarna brazda k shi cormana shi brazdarul. (Fiz.) Discul lui Newton = placa circulara impartzita in shapte sectoare colorate reproducind culorile spectrului solar shi care invirtita repede pare alba. ♦ Placa de patefon. Am ascultat muzica pe discuri. ♦ Placa rotunda de metal care se string banii (se face cheta) in biserica; talger. Sa mergem... zise preotul socotinduse: Oare cit so fi strins la disc? CAMILAR N. II 11. 3. (Med.; in expr.) Disc intervertebral = tzesut fibros ashezat intre doua vertebre in forma de disc (1) shi cu un nucleu bulbos. Hernie de disc = hernia discului intervertebral.