DIRJÁLA dirjale s. f. (Regional) 1. Batz (lung shi gros) bita ciomag maciuca; p. ext. coada miner al unei unelte (topor coasa etc.). Se uitau la mine shi parca ma loveau cu beldia cu dirjala asha ma priveau. STANCU D. 396. 2. Prajina lunga a imblaciului de capatul careia este legat hadaragul. Pl. shi: dirjele (SHEZ. VII 122).