dirijare sf [At: SĂULESCU, HR., I, 96/13 / V: (înv) ~ígere, diregíre / Pl: ~jări / E: dirija] 1 Ghidare prin indicarea direcției de mers. 2 Îndrumare, conducere și control a unei activități Si: (îvr) diriguire. 3 Coordonare muzicală a unui grup instrumental sau coral în calitate de dirijor (1). 4 (Pex) Coordonarea interpretării unei piese muzicale prin reglarea mișcării, a ritmului și a tonalității.