DIPLOMATZÍE s. f. 1. Activitate indeplinita de organele statului shi de reprezentantzii shi agentzii sai peste granitza care asigura realizarea sarcinilor politicii externe a statului. 2. (Uneori cu sens peiorativ) Conduita abila pricepere dibacie rutina de diplomat. De acest inel central va trebui sa innoade o multzime de fire convergente o diplomatzie intreaga shi plina de nuantze. GALACTION O. I 396. Am nishte rochii pentru Sabina... Va fi nevoie de putzina diplomatzie k sa le accepte. C. PETRESCU C. V. 227. [Trahanache:] Trebuie sa ai shi putzintica diplomatzie! CARAGIALE O. I 111. 3. Cariera profesiune de diplomat; corp diplomatic. Distins cum era ar fi intrat shi in diplomatzie. M. I. CARAGIALE C. 116.