diplomát adj. inv. s. n. (Despre serviete valize) De tipul celor purtate la origine de diplomatzi ◊ „Frumoasa servieta «diplomat» apartzinea nimanui altuia decat celui care intrebase. Pagubashul.” Sc. 28 XII 75 p. 4. ◊ „E controlat portbagajul. Aici o valiza diplomat nounoutza.” Sc. 19 XI 78 p. 2. ◊ „Antrenorul Natzionalei a ascultat de galeria noastra care ia strigat: «Dinu huiduhu iatzi valiza shi te du!». El shia luat diplomatul la ora 16.03.” Ev.z. 8 VI 93 p. 9; v. shi Sapt. 28 IX 79 p. 6; v. shi minitelecomanda (din [servieta valiza k de] diplomat; DN DEX DN3 alte sensuri)