DINAPÓI adv. (Cu sens local in opozitzie cu dinainte. din fatza) 1. Inapoi in spate in partea din urma. Haina este prea lunga dinapoi. ◊ Loc. adj. De dinapoi = din spate. Ma palit calul cu copita de dinapoi. SADOVEANU D. P. 59. ◊ Loc. adv. Pe dinapoi = prin spate. ♦ (Adjectival) Din spate posterior. Un obuz de calibrul mijlociu izbucni pe taluzul dinapoi. CAMIL PETRESCU U. N. 374. O duzina de purcelushi albi cu coada cirlig ce shtiau sa se plimbe doi cite doi numai pe labele dinapoi. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 170. Scindurile din care e facut podul nu se vad... O maghernitza de scinduri ridicata la partea lui dinapoi adaposteshte pietrele morii. MACEDONSKI O. III 30. ♦ (Substantivat in forma dinapoia) Jumatatea din spate a corpului unui animal sau al unui om. Sa dus in ripa sarind alternativ cu dinaintea shi cu dinapoia shi fuge shi acuma. SADOVEANU O. A. II 194. 2. (Uneori precedat de prep. «de») De la spate din urma dindarat. Luara herghelia minindo de dinapoi. ISPIRESCU L. 28. Iei (!) oile dinapoi cu gramada shi dule la curte. CREANGA A. 159.