din prep. (de shi in. V. pin prin). Arata: 1) originea provenientza locu de unde: ĭes din casa din orash din tzara; a pica din pom din cer. 2) timpu de cind: din zi in zi din ceas in ceas din copilarie din tineretza din nascare. Din capul loculuĭ chear de la’nceput. 3) lucru saŭ materia din care e facut ceva: e facut din bucatzĭ din lemm din fer. 4) modu cum e facut ceva: a lucra din topor (grosolan) a desemna din penitza a invatza o limba din practica din auzite din citite; cunosc din vedere prind din zbor din fuga. 5) cauza: a lucra din ambitziune a muri din betzie; din pacate din nenorocire dupa ce e sarac maĭ este shi betziv. 6) instrumentu: a da din cap din minĭ din umerĭ din coada; a cinta din fluĭer din pian a scrishni din dintzĭ a sorbi din ochĭ a vorbi din inima din memorie. 7) un intzeles (k un genitiv) partitiv: unu din eĭ o parte din casa (a caseĭ) a scurta din drum (o parte a drumului). 8) privintza relatziunea: a sta bine din parale din griŭ din tunurĭ (din partea paralelor griuluĭ tunurilor) s’a oprit din baut (nu maĭ bea). Din colo din directziunea aceĭa (deosebit de dincolo 1). Pe din afara pe din auntru pe din fatza pe din dos pe afara fig. pe de rost (din memorie) pin auntru pin fatza pin dos. Din afara (dupa fr. du dehors) barb. ild. de afara. In vest din k pin fatza de pin (V. pin pintre). Vechi shi den. V. dintru.