diligență¹ sf [At: (a. 1767) IORGA, S. D. IV, 98 / V: (rar) ~ijan~, ~ije~, (îrg) ~ijean sn, ~ijanț sn, (înv) ~ijans sn, ~ijansă, dărăjanț sn, deligeanț sn, deligenț sn, del~, deligin~, delijan sn, delijant sn, delijanță, delijență, (reg) dilijancă, dirigeancă, delejanț, delijans / Pl: ~țe / E: fr diligence] Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe lungi Si: poștalion. corectată