DIGRESIÚNE digresiuni s. f. Abatere de la subiectul tratat (in vorbire sau in scris) mai ales pentru a lamuri o chestiune secundara sau pentru a varia expunerea. Convorbirea lor era de obicei fara digresiuni inutile. CAMIL PETRESCU N. 28. Inainte de a incepe sa scriem despre Caragiale sintem nevoitzi a face o digresiune cam mare dar care e absolut necesara... pentru priceperea mult talentatului nostru scriitor. GHEREA ST. CR. I 326. Pronuntzat: siu. Varianta: (invechit) digrésie digresii (NEGRUZZI S. I 344) s. f.