DIÁVOL diavoli s. m. 1. Drac. Afara in pridvorul manastirii e inchipuit in toate amanuntele lui shi zugravit infernul. Diavoli negri lovesc cu biciul trupurile goale ale pacatoshilor. BOGZA C. O. 357. Pe tot drumul de la Rucar nam intilnit nici un trecator shi iata acum in defileu citziva inshi intro carutza par diavoli de neashteptat acolo. CAMIL PETRESCU U. N. 238. 2. Fig. Nume dat unui om (mai ales unui copil) vioi zglobiu istetz indraznetz obraznic rau. Ce cautzi diavole tocmai din mahalaua ta aici? PAS Z. I 16. Asha diavol nici k sa dat pe fatza pamintului. ALECSANDRI T. I 384. ♦ (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de») Termen de ocara ushoara pentru un lucru care produce suparare care creeaza dificultatzi. Mai Grigoritza zisei eu alungind cu furculitza pe luciul farfuriei un diavol de maslina mica shi uscata. HOGASH DR. 251. 3. Fig. (Mai ales la pl.) Putere de seductzie de captivare. SHi inca pentru ce... ma intreba ea cu tonul celui mai docil ucenic shi cu totzi diavolii ei in ochi shi in asimetria dulce a zimbetului. IBRAILEANU A. 189. Pronuntzat: dia.