DIAMÁNT diamante s. n. 1. Varietate cristalina shi transparenta de carbon avind cea mai mare duritate dintre toate mineralele; varietatzile nobile se folosesc k pietre pretzioase iar cele comune la shlefuit perforat shi zgiriat. In departarea shi inaltzimea lui Hasmashul Mare pare o legendara cetate cuprinsa de flacari. Dar asemeni incendiilor secrete de pe fatza diamantelor flacarile acestea nu o consuma ci shi mai mult o intaresc. BOGZA C. O. 14. Pretzuiesc la el unele virtutzi care le poarta k pe nishte diamante. SADOVEANU Z. C. 98. Eram convins k nu confund nasturele de sticla cu diamantul. CAMIL PETRESCU T. II 309. ◊ (Metaforic) Boarea racoroasa punea pe flori shi pe ierburi diamantele zorilor. CAMILAR T. 156. Pe Marmara licareau fluturi de diamante. SADOVEANU Z. C. 276. Pulbere de diamante cade fina k o bura. EMINESCU O. I 142. 2. Unealta facuta dintro bucata mica de diamant (1) comun fixat intrun suport metalic cu miner shi folosita la taiatul sticlei. SHi strigatul nostru adinc unit patimash Sa fie car de asalt Sa fie dur Sa despice sa taie Cum despica shi taie un diamant SHi sa uneasca. BANUSH B. 110. Boulbaltzii... zgirie oglinda tihnita a apelor intocmai k un diamant care o mina agera lar trece pe fatza unui geam. MACEDONSKI O. III 4. 3. (Tipogr.) Numele unui corp mic de litera. Pronuntzat: dia. Pl. shi: (invechit) diamanturi (BALCESCU O. II 265) (s. m.) diamantzi (BOLINTINEANU O. 363).