deținut, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 67 / Pl: ~uți, ~e / E: deține cf fr détenu] 1 a (Îvr) Ținut cu forța. 2-3 smf, a (Persoană) care se află sub stare de arest Si: arestat. 4 a (D. bunuri materiale, drepturi, informații) Care este în posesia cuiva. 5 a (D. funcții, grade) Care este ocupat de cineva.

DEȚINÚT, -Ă, deținuți, -te, s. m. și f. Persoană care se află sub stare de arest, la închisoare, într-un lagăr de prizonieri etc.; arestat. Gratii groase despart pe deținuți de vizitatori. CAMIL PETRESCU, T. I 225.

DEȚINÚT, -Ă s.m. și f. Cel ținut în închisoare în urma unei condamnări; ocnaș, pușcăriaș. [După fr. détenu].

DEȚINÚT, -Ă s. m. f. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări. (după fr. détenu)

DEȚINÚT ~ți m. Persoană care se află în detențiune; om ținut în stare de arest; arestat. /<fr. détenu

deținut a. și m. închis, prizonier.

* deținút, -ă adj. și s. (fr. détenu). Arestat, ținut în închisoare.

dețíne vt [At: GHICA, S., ap. DLR ms / V: (pop) ~neá / Pzi: ~țín / E: fr detenir, lat detinere] 1 (Îvr) A reține cu sila. 2 (Înv) A aresta pentru cercetări. 3 (Înv; pex) A ține la închisoare. 4 (Înv) A dobândi 5 (C.i. bunuri materiale, drepturi) A avea în proprietate. 6 A fi în posesia unor informații. 7 (C.i. funcții, grade, titluri) A ocupa într-o ierarhie.

DEȚÍNE, dețin, vb. III. Tranz. 1. A avea în păstrare un bun material (fără a fi numaidecît proprietarul lui); a avea în posesiune un lucru, a stăpîni. ◊ Fig. Postelnicul era dregătorul cel mai apropiat de persoana domnitorului. El deținea secretele de stat. IST. R.P.R. 87. E ușor să crezi, cînd ești departe, că numai tu deții adevărul. C. PETRESCU, Î. II 18. ♦ A ocupa (o funcție, un post). 2. (Cu privire la oameni) A lipsi de libertate personală; a ține sub stare de arest.

DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir].

DEȚÍNE vb. tr. 1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda. 2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu. ◊ a ocupa o funcție, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest. (după fr. détenir)

A DEȚÍNE dețín tranz. 1) (bunuri materiale) A avea în posesie; a stăpâni; a poseda. 2) (premii, recorduri, posturi etc.) A avea în stăpânire (în mod legitim sau ca rezultat al unui efort). 3) (persoane) A ține sub arest (pentru cercetări). /<fr. détenir

deține v. 1. a ținea cu nedrept ce nu-i al său; a deține averea altuia; 2. a reține, a opri.

* dețín, -út, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. de-tinére, fr. détenir. V. țin). Țin ceva în stăpînirea mea: învățațiĭ dețin știința. Țin în închisoare, în stare de detențiune.

deținút s. m., pl. deținúți

deținút s. m., pl. deținúți

+deținut politic s. m. + adv., pl. deținuți politic (dar: Asociația Foștilor Deținuți Politici s. propriu f. art.)

dețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dețín, 2 sg. dețíi, 1 pl. dețínem, 2 pl. dețíneți; conj. prez. 3 să dețínă; ger. deținấnd; part. deținút

dețíne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dețín, 1 pl. dețínem; conj. prez. 3 sg. și pl. dețínă; ger. deținând; part. deținút

deține (ind. prez. 1 sg. dețin, conj. dețină)

dețin, -ții 2, -țină 3 conj., -ține inf.

DEȚINÚT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat. 2. s. v. arestat. 3. adj. v. arestat.

DEȚINUT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat, ocnaș, osîndit, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ pentru omor.) 2. s. arestat, întemnițat, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ a fost imediat eliberat.) 3. adj. arestat, închis, întemnițat, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~.)

DEȚÍNE vb. 1. v. poseda. 2. a avea, a poseda, a purta. (~ numele de român.) 3. v. avea. 4. v. aresta.

DEȚINE vb. 1. a avea, a poseda, a stăpîni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a avea, a poseda, a purta. (~ numele de român.) 3. a avea, a ocupa. (~ funcția de...) 4. (JUR.) a aresta, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (A fost ~ ilegal.)

DEȚINUT bahausist, basamac, băiat deștept, borfet, bou bătrân, breteluță, buticar, carantină, chiriaș, cioban, cioran, ciosvârtă, colet, corecționar, crizat, decan, donator, dungat, lănțar, liber, macarencar, Mascoale, omul manevră, ostrovean, pachetar, pârnăiaș, pensionar, picior de urs, primar, pui de urs, putred, radio tam-tam, răcan, rude de gradul unu, sclavul mozaicului, sclav, sectorist, sezonist, tentativă, zegar.