DEZVOLTÁRE s. f. (< dezvoltá cf. lat. disvolvere): amplificare transformare a unei partzi de propozitzie intro propozitzie corespunzatoare functziei acesteia (fenomen shi termen corelativ cu contragere shi sinonim cu expansiune v.). Astfel: „Mergand pe strada sa intalnit cu un prieten” „In timp ce mergea pe strada sa intalnit cu un prieten” (complementul circumstantzial de timp dezvoltat in subordonata circumstantziala de timp); „Sa dus la biblioteca pentru a citi” > „Sa dus la biblioteca pentru k sa citeasca” (complementul circumstantzial de scop dezvoltat in subordonata circumstantziala de scop) etc.