DEZROBÍ dezrobesc vb. IV. Tranz. 1. A scoate a elibera din starea de robie sau de sclavie (k forme specifice ale relatziilor sociale in sclavagism shi in feudalism); p. ext. a elibera de sub o asuprire politica sau sociala de sub exploatare. Vor mai fi batalii Pina omul de om lom putea dezrobi. TOMA C. V. 395. Trebuie sa adunam shi sa inarmam o suta de mii de clacashi dezrobitzi. CAMIL PETRESCU B. 139. Constantin Mavrocordat dezrobeshte vecinii. NEGRUZZI S. I 277. 2. A elibera (un stat un popor) de sub o ocupatzie militara sau de sub o asuprire straina; a asigura (unei tzari unui popor) independentza. SHtirea ta e trista foarte. Nu k fiumeu a murit; Dar k chiar prin a lui moarte Pe romini na dezrobit. BOLINTINEANU O. 66. ◊ Refl. Domnule maior se dezrobeshte tzara. CAMIL PETRESCU B. 93. 3. A elibera din prizonierat sau dintro detentziune. Sa nii dezrobeasca craiul [pe cei zalogitzi]. DAVILA V. V. 73. 4. Fig. A scapa pe cineva dintro incatushare de sub o apasare; a emancipa. SHi team dispretzuit eu bravul soldat al shtiintzei pozitive shi aplicate menite sa dezrobeasca omenirea din robia prejudecatzilor seculare. GALACTION O. I 228.