DEZNADAJDUÍ deznadajduiesc vb. IV. Intranz. A pierde orice nadejde a despera. Acum incepu a deznadajdui nici nu mai gindea sa mearga acasa la fratzii lui dupa ce prapadise shi darurile lor shi al lui. RETEGANUL P. II 77. ◊ Refl. (Invechit) Mai cami vine a ma deznadajdui de dragostea parinteasca ce miai aratat shi a crede k ea nu este decit o masca pentru ochii oamenilor. KOGALNICEANU S. 193. ♦ Tranz. (Neobishnuit) A aduce la deznadejde. Aratai [lui voda] k prin asemine masuri ishi deznadajduieshte singur norodul. KOGALNICEANU S. 193.