DEZMẮȚ, dezmățuri, s. n. Purtare nerușinată, destrăbălare, desfrînare, dezmățare. Ghiftuiți În dezmăț și huzur... DEȘLIU, G. 10. ♦ Fig. Debandadă, anarhie. Faptul că se cerea odinioară cel puțin oarecari cunoștințe ortografice... a ținut mult timp pe loc dezmățurile de condei. MACEDONSKI, O. IV 126.