DEZMIERDATÓR OÁRE dezmierdatori oare adj. Care dezmiarda; mingiietor alintator. Mioara... se lipeshte de el dezmierdatoare. CAMIL PETRESCU T. II 18. ◊ (Adverbial) Gore se apropiase de citeva ori de Paler sal traga dezmierdator de par. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 22. ◊ (Substantivat) [Venus] dezmierdatoarea zeilor shia oamenilor. ODOBESCU S. III 39. ♦ Care incinta care desfata vederea. Gaseam aceasta frumusetze mai mult dureroasa decit dezmierdatoare. GALACTION O. I 351. Au ajuns la o poiana verde shi dezmierdatoare. ISPIRESCU L. 193.