DEZMIERDÁ dezmiérd vb. I. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «cu») 1. Tranz. A mingiia (pe cineva sau ceva) atingindul ushor cu palma. Ii prinsesem mina mica subtzire shi io dezmierdasem. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 290. Fiul pashei din Ianina Blind dezmiarda alba frunte A nevestei. COSHBUC P. I 62. Deash putea so sarut o data!... ori sai dezmierd minile. EMINESCU N. 75. ◊ Fig. Oltule cu repezi valuri! Multe mindre flori dezmierzi Dulce le dezmierzi la maluri SHin viltoare mi le pierzi! CERNA P. 143. De cite ori deschid portitza shi intru in gradinami pare K ma cuprindeo vraja dulce shi florilemi dezmiarda ochii. ANGHEL I. G. 11. [Fata] era boboc de trandafir din luna lui mai scaldat in roua diminetzii dezmierdat de cele intii raze ale soarelui. CREANGA P. 276. ◊ Absol. O! dezmiarda pince frunteami este neteda shi lina. EMINESCU O. I 42. ♦ (Rar) A alinta cu vorbe dragastoase. Flacaiandrul se pierde de dorul ei cind o vazu dezmierdindul cu nishte cuvinte mai dulci decit mierea. ISPIRESCU L. 279. ◊ Fig. O pace adinca dezmierdata de tziriitul greierilor vestea sosirea serii. GALACTION O. I 211. ♦ (Ironic) A da bataie; a bate. Degeaba te mai sclifoseshti Ioane raspunse mama... Paremise k shtii tu moarea mea... Sa nu ma faci ia acush sa ieu culesherul din ocnitza shi sa te dezmierd cit eshti de mare. CREANGA A. 120. 2. Refl. (Rar) A simtzi placere a se bucura (de ceva); a se desfata. In coliba mama Kira sa dezmiarda intre copiii sai: o fata mare shi un flacau. DELAVRANCEA S. 175. Lasa! k iam facut eu una buna. Nu sa mai dezmierda el tot in bine. SBIERA P. 74. ◊ Tranz. Umbla cu minile in sholduri lunecind printre razoare shi dezmierdindushi printre culturi privirile obosite. SADOVEANU P. M. 312. Varianta: (regional) dizmierdá (ALECSANDRI P. I 9 NEGRUZZI S. I 26) vb. I.