DEZMETICÍ dezmeticesc vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinari introduse prin prep. «din») Ashi veni in fire (dintro ametzeala dintrun leshin dintro spaima etc.); ashi reveni a se trezi a se reculege. Intrun tirziu se mai dezmetici; deschise ochii cerca sa se ridice dar cazu din nou. DUNAREANU CH. 39. Trecindushi mina pe frunte k pentru a se dezmetici ma intrebat ce vreau sa mai cinte. IBRAILEANU A. 46. Dupa ce se dezmetici din leshinul cei venise de inima rea incepura so mingiie surorile. ISPIRESCU L. 51. ◊ Tranz. In zorii zilei urmatoare dezmeticitzi de taria de peste noapte a stelelor pastravii fulgera din nou prin torentul rece. BOGZA C. O. 108. Daca sar putea intimpla un fapt care sai dezmeticeasca pe totzi. CAMIL PETRESCU T. II 381. Nuntashii dezmeticitzi de strigatul popii... vazura pozna ce era sa li se intimple. SHEZ. IV 1. Varianta: dezmetecí vb. IV.