DEZLEGÁRE dezlegari s. f. Actziunea de a dezlega shi rezultatul ei. 1. Aflarea intzelesului (unei probleme al unei enigme etc.); rezolvare solutzionare descifrare solutzie. Incearca shi gaseshte macar domniata care ai mintea limpede o dezlegare problemei. SADOVEANU Z. C. 300. Examina grabnic celelalte scrisori shi hirtiile dispuse spre dezlegare. GALACTION O. I 385. Dute in camera dtale shitzi promit eu k intro jumatate de ora ai dezlegarea enigmei acesteia care te roade pina la os. CAMIL PETRESCU T. III 56. Nu se exprima niciodata clar ci parca tot spunea ghicitori shi un fel de ghicitori ce nau dezlegare. GHEREA ST. CR. II 55. 2. Ingaduire permisiune voie. Nimeni nu va da dezlegare sa reincepetzi pescuitul fara cuvintul meu. DAVIDOGLU O. 128. Unul totushi mia adus shtirea buna k ai gasit putintza shi dezlegare sa intri in Iashi. SADOVEANU Z. C. 151. Cu privire la raportul dv... cerindune dezlegare despre chipul cum trebuie sa urmatzi... sintetzi invitat sa va conformatzi intocmai cu legea. MACEDONSKI O. III 78. ♦ (In basme shi superstitzii) Nimicire desfacere (a unei vraji). A fost k o dezlegare de vraja. Valea sa deschis deodata cu sclipet de arme de coifuri de scuturi in soare. C. PETRESCU R. DR. 3. ♦ (In conceptzia mistica creshtina adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de») Iertare absolvire de pacate sau de gresheli ingaduire permisiune de a trece peste anumite prescriptzii; rugaciune rostita in acest scop. Dezlegare de pacate. ▭ Toamna sint pomeni multe shi dezlegari de sarindare. STANOIU C. I 29. 3. Desfacere a unei legaturi eliberare dintro strinsoare. Dezlegarea lantzului.