DEZGÚST s. n. Aversiune pentru mincare sau p. ext. pentru un lucru sau o persoana; scirba greatza sila. [In satire] Eminescu nu descrie durerile lui directe ci dezgustul shi nemultzumirea lui despre mediul carel inconjura. IONESCURION C. 89. SHi dezgustul meu din suflet sal impac prin a mea minte. EMINESCU O. I 137. ◊ Loc. adv. Cu dezgust = cu scirba in sila. Irina trece pe linga el cu dezgust. DAVIDOGLU M. 19. Horia TZincoca lua nota de pe masa intinzinduio shi privindo cu dezgust. C. PETRESCU A. 388. Imparatul... i asculta cu dezgust shi numai inghitzea noduri. CREANGA P. 260.